Cruce cu chivotul "mâna Binecuvântării"

Bijuteriile, ca orice articole scumpe, necesită o manipulare atentă și o anumită îngrijire. O atenție deosebită trebuie acordată aspectului bijuteriilor în climatele calde și umede. De asemenea, este necesar să protejați bijuteriile de a obține parfumuri și produse cosmetice pe ele.

Încă de la începutul creștinismului, crucea a devenit pentru credincioși nu doar o imagine a unui instrument de execuție, ci un simbol al victoriei asupra morții și speranței. În secolul al IV-lea, când Sfântul Împărat egal cu Apostolii Constantin a triumfat prin puterea imaginii Sfintei Cruci, iar Sfânta țarina Elena a găsit crucea dătătoare de viață în Ierusalim, a început venerarea Națională a acestui altar. Mii de pelerini s-au adunat în Palestina, căutând să ia cu ei o bucată din copacul de pe Golgota pentru a o purta ca o amintire neîncetată a vieții pământești a Mântuitorului, a suferințelor și a Învierii Sale. Astfel s-a născut tradiția Crucii, un semn personal al apartenenței la Hristos și o mărturie tangibilă a credinței.

Încă din primele secole ale creștinismului, credincioșii, mergând într – un pelerinaj sau într-o călătorie lungă, au căutat să aibă cu ei un altar-o particulă a Crucii de pe Golgota, moaște ale sfinților sau obiecte consacrate pe ele. Așa au apărut encolpionii (din grecescul "collos" — intestine, inimă): mici Arci care erau purtate pe piept. Inițial, aveau forma unor medalioane cu o reprezentare schematică a unei cruci, dar în timp ei înșiși au dobândit un aspect în formă de cruce. În Rusia, astfel de cruci au început să fie numite moaște, deoarece păstrau particulele de moaște în interior și, prin urmare, erau înzestrate cu un har special pentru credincios.